Theodosiu Ionnitiu [1842-1918]

Theodosiu Ionnitiu: s-a nascut in Bucuresti [23 August 1842], tatal sau fiind “staroste” de meseriasi. Frecventeaza Scoala primara la biserica Radu Voda si apoi Scoala Domneasca, unde termina ciclul primar. A urmat cursurile secundare (gimnaziale), la Sfantul Sava. Se inscrie la Scoala de medicina a doctorului Davilla, pe care o abandoneaza. Incearca, apoi, sa imbratiseze cariera militara inscriindu-se la Scoala de ofiteri, de unde se retrage datorita parintilor.

“Si astfel, Theodosiu Ionnitiu se face negustor, intrand in aceasta breasla plina de greutatii dar imbelsugata si in satisfactii, care-i libraria si editura.”

Ucenicia si-o face la libraria “La Vultur” a lui Rusu si Petriu unde lucreaza pana in 1860 cand trece la libraria lui George Ioanid & Co [George Ioanid: 1817 – 1907] unde printre colegii sai se vor regasi I. V. Socec si G. Carjean (viitor librar la Ploiesti). “Libraria lui George Ioanid care-si asociase pe ginerele sau A. Spirescu, se afla pe Podul Mogosoaiei [nr. 46 // Calea Victoriei, pe locul unde se gaseste Hotelul Continental]”.

La 24 de ani [1866] preia libraria Ioanid, in asociere cu fratele sau Constantin sub titulatura de Fratii Ionnitiu & Co care de altfel sunt consemnati ca si succesori ai casei Ioanid & Spirescu [1878]. Dupa cativa ani libraria se muta in strada Lipscani [nr. 7, in locul fostei librarii a lui Honoriu C. Wartha //1839-1894] , fratii Ionnitiu infiintand doua librarii: una in Casa Hillel (unde va fiinta mai tarziu libraria Hachette), condusa de Theodosiu Ionnitiu iar cealalta in fata strazilor Lipscani – Selari condusa de Constantin Ionnitiu.

In 1882 fratii Ionnitiu se separa aparand doua firme distincte: cea lui Constantin [librarie si papetarie] si cea a lui Theodosiu [librarie si editura].

Theodosiu Ionnitiu isi instaleaza libraria sa in strada Selari [nr. 18] unde a stat pana in 1896 cand se muta pe aceeasi strada [nr. 12] si unde mai tarziu fiii sai preiau conducerea pana in 1918, iar dupa moartea lui Theodosiu Ionnitiu, aceasta veche librarie, cu o bogata activitate editoriala, trece in constituirea societatii “Cartea Romaneasca”.

Intreprinderea Ionnitiu a ramas in istoria editurii mai ales datorita cartilor didactice:
– “Abecedarul”: de Dimitrie Iarcu, de V. Haram, apoi al lui Serafim Ionescu, Cartea de Cetire” de I. Ionescu, manualele de limba romana ale lui Manliu, “Manual de Sintaxa Romana” de C. S. Stoicescu si D. St. Calinescu, “Gramatica Romana” de Stelescu
– “Aritmetica” lui Barbu Stefanescu, manualele de maternatica ale lui Mirescu, de geografie ale Elenei Dambeanu, “Noul Metod de Geografie elementara” de A. Gorjan,
– “Istoria Romana” a lui Gr. Tocilescu
– “Metoda franceza” de F. Ahm, “Istoria Limbii Franceze”, “Gramatica Istorica a Limbii Franceze” prelucrata de Fr. Dame, “Metodul practic pentru limba italiana”, “Dictionarul Roman-Francez”, al lui Ion Costinescu [1870, 1300 pagini].
carti populare: Epistolie a Maicii Domnului, Cantecele de Stea, Dorul si Amorul de N. D. Popescu, Talmacirea viselor, Genoveva de Brabant, etc.

Theodosiu Ionnitiu a vazut la Paris si aduce in Romania [incepand cu 1866], asa numitul “Calendar American” calendar de perete cu foi zilnice, intai importandu-l apoi tiparindu-l local. Tot la editura lui Theodosiu Ionnitiu a aparut si cunoscuta colectie de tablouri colorate ale pictorului Dembitzki, reprezentand scene din Razboiul din 1877-78 precum si depunerea juramantului si incoronarea Regelui Carol I. La acestea se adauga “Calendarul ilustrat” si “Calendarul pentru toti”, ale caror efemeride politico-istorice erau redactate de catre Dimitrie Sturdza, fost prim-ministru si secretar general al Academiei Romane.

Pe zona de librarie-papetarie a fost si furnizor de hartie tipografica, unul din clientii sai fiind se pare C. A. Rosetti pentru cotidianul “Romanul”.

Theodosiu Ionnitiu moare in varsta de 76 ani.

La moartea lui, Nicolae Iorga, aflat in Moldova refugiului de atunci, a scris: “La Bucuresti a murit si cunoscutul librar Theodosiu Ionnitiu. Putini cari cunosteau curata lui pravalie din Selari si care cautau la dansul hartie care nu lipsea niciodata in bogatele lui depozite, isi vor fi aducand aminte ca el a fost, candva, editorul frumoaselor calendare ilustrate, care erau, pe vremea aceea, o inovatie si un sacrificiu”.