Ion Pas [1895-1974]

Ioan M. Pascu sau Ion Pas a fost un ziarist muncitor cu afinitati socialiste. Dupa 1944 a fost apropiat de PSDR iar dupa 1948 (probabil datorita prieteniei sale cu Lothar Radaceanu) a ocupat functii in administratia comunista. Apare consemnat fugitiv in istoriile literare ca autor de scrieri si traducator insa este ignorata activitatea sa de gazetar. Cand spun muncitor ma refer de destoinicia sa, nu neaparat la calitatea deosebita a articolelor sale.

Mai jos sunt listate cateva din periodicele cu viata efemera pe care le-a coordonat.

Omul liber (publicatie social-literara) apare ca si bilunar intre 1923 si 1925 in 26 de numere. Editata initial alaturi de Petre Georgescu-Delafras (sediul revistei era in str. Matasari la  Cugetarea), de la nr. 11 este facuta exclusiv de Pas.

Cugetul liber apare intre 1927/1928 in 9 numere (de fapt mai putine pentru ca cel putin ultimul numar 8-9 este dublu) si este editat alaturi de Eugen Relgis.

Un ultim titlu ar fi Santier aparut intre 1933-1937 in 54 de numere, ca si lunar.
Anul I (1933): numerele 1-6
Anul II (1934): numerele 1-12
Anul III (1935): numerele 1-12
Anul IV (1936): numerele 1-12
Anul V (1937): numerele 1-12

Advertisements

cuvinte împrumutate din limba turcă

ibric = ibrik (turcă dar si ngr. briki, bg. ibrík, pol. imbryk) | Scriban (1939)
ceanac (o strachină mai mare) = çanak
——

ciorap = çorap/čorab (turcă), posibil și bulgară: čorap | șosetă = chaussette (franceză)
——
șiret = șirret/ șerit | cordon = kordon

cântar (turc. kantar) | balanță (din franceză)

unboxing the candy box sau mici detalii despre cutiile de bomboane romanesti

 

Cutia de mai sus nu are mai nimic neobisnuit astfel incat sa duca la un anumit tip de pretuire, fie estetic | fie colectionabil. elementul diferentiator pe care il contine insa il reprezinta denumirea unitatii de productie SEMAGRA care permite localizarea temporala. iar despre Semagra si avatarurile industriei producatoare din derivate zaharoase gasiti succinte informatii putin mai jos.

Probabil ca sa fie mai usor de controlat/urmarit/administrat sau planificat mai toate intreprinderile grupate initial in Centralele Industriale sunt unite/fuzionate/comasate intr-una singura la nivel de oras. Previzibil denumirile devin standardizate: fabrica de produse zaharoase/ulei/ bere etc. In cazul Capitalei entitatea in care au fost inglobate companiile si atelierele din perioada interbelica a fost Fabrica de produse zaharoase Bucuresti. Procesul inceput in 1948 il putem considera incheiat intre anii 60/70.

Compania-mama pe care vor fi grefate toate celelalte este ANGHELESCU (firma Nicolae Anghelescu), care ridicase noi facilitati de productie (ciocolata, bomboane, etc) intre anii 1935/36 in Sos. Viilor, nr. 15. Imediat dupa nationalizare ii este schimbata denumirea in

Nell Cobar | completari la istoria BD [3]

seria de stripeuri “Intamplarile lui Mitica” a fost dezvoltata de Nell Cobar in 1954 in cotidianul Informatia Bucurestiului.

i-au urmat pe acelasi fir cinci ani mai tarziu seria “Milica” in saptamanalul Magazin [1959], asta dupa ce Cobar desenase in 1958 [tot in Magazin] seria Iepurele Vanator [povestire de Octav Pancu-Iasi].

serie Milica incepe in aprilie 1959

“Intamplarile lui Milica” continua si ele in 1963 intr-o serie intinsa pe un an in revista Sanatatea [cu frecventa lunara]

editura Cartea Rusa | ARLUS

colectii:
Clasicii Rusi | Literatura Sovietica | Literatura Antifascista ; Atifasiszta Irodalom
Clipe din razboiul de aparare | Viata si imagini din URSS ; Elet es Kepek a Szovjetuniobol
Noi si URSS
————
Stiinta pentru toti | Nepsleru Tudomany
Literatura pentru copii | Literatura pentru tineret | Cultura generala

————

In 2 ani si jumatate [vorbim de o aparitie din 1947] de existenta, Cartea Rusa a tiparit in limba romana 181 opere in 1,517,000 exemplare la care se adauga 17 opere in limba maghiara, publicate de sectiunea din Cluj in 81,000 exemplare [total 198 opere; 1,598,000 exemplare] din care 47 sunt epuizate
————–
A infiintat si deschis, la 10 ianuarie 1945 libraria “Cartea Rusa” (Calea Victoriei, Nr. 42) facand din ea una din cele mai cercetate librarii din Capitala
————–

Ziare: 3,000,000 exemplare
Reviste: 1,200,000 exemplare
Carti in limba romana si in alte limbi (rusa, franceza, engleza, maghiara, germana etc) primite de la “Mejdunarodnia Kniga” (Cartea Internationala) din Moscova si difuzate in Romania: 915,000 exemplare
Placi de patefon: 12,000 exemplare + Note muzicale: 7,600 exemplare
Sectia filatelica a distibuit 35,000 serii de marci sovietice
A intemeiat filiale & reprezentante in 57 orase din provincie

  

Alfons Ebner, un fotograf al Bucurestiului

Muzeul Bucurestiului a gazduit expozitia “Fotografii din Bucurestiul interbelic marca Ebner” (in perioada decembrie 2016-mai 2017) prilej cu care a editat si un catalog cu o selectie a imaginilor sale.
Mai putin cunoscut decat Iosif Berman si Nicolae Ionescu, Alfons Ebner surprinde dezvoltarea orasului (ca si cei doi confrati de breasla), nu doar centrul ci si inceputul de periferii. Ce cred ca aduce suplimentar Ebner este o cartografiere vizuala a strazii (street view): trage cadre din mai multe unghiuri si revine dupa ani pe aceleasi trasee ajutandu-l pe cel care ia aminte la micile detalii din fotografiile sale sa observe modificarile de peste ani.

Datele biografice despre Ebner sunt insa minimale insa mai jos gasiti cateva completari care pot ghida investigatii suplimentare (este cu doi ani mai in varsta decat Berman – nascut 1890 si cu 15 decat Ionescu – nascut 1903). In prefata catalogului mentionat se vorbeste de doi Ebner: A. Gh. Ebner si Alfons Ebner. Pe baza datelor de mai jos inclin sa cred ca este una si aceeasi persoana, posibil ca semnarea A. Gh. Ebner sa fie pana in momentul despartirii de Nicu Tzatzu si Alfons Ebner ulterior.

Rezumatul lor este acesta (iar daca vreti sa urmariti pe larg si vanatoarea de indicii gasite in Monitorul Oficial va puteti delecta cu farmecul discret al povestii unei succesiuni)
Alfons Gheorghe Ebner
nastere: 1888, cel mai probabil Galati
tatal Eduard Ebner, mama Anna Ebner (anterior Eckstein, decedata in 1909 la Viena)
frati/surori: Karolina Maior Toescu, Hortense P. Kikomban, Arthur Ebner si Luiza Ebner.
In 1913 Alfons Ebner era deja la Bucuresti (avea 25 de ani) si lucra pentru studioul Julieta (fotografia Julieta din Calea Victoriei No. 44)
Dupa razboi a fost asociat cu Nicu Tzatzu in Institutul Foto-Tehnica (Splaiul M. Kogalniceanu (Independentei) No. 35) de care probabil s-a despartit dupa ce Socec a cerut executarea bunurilor firmei probabil pentru o datorie neachitata.
In 1937 (la 49 de ani) adresa studioului sau era pe Apolodor 8 (aproape de locuinta sa sau chiar in ea).

teatrele din Bucuresti [1956]

sursa: revista Scena si Ecranul [1956]

Jules Perahim [completari]

In 1948 este infiintat un mega consortiu universitar care grupa in cadrul Institutului de Arta din Bucuresti facultatile de: Muzica, Teatru, Arte Plastice si Coreografie [situatie similara si la Iasi, Cluj, Timisoara]. [draft post]

Facultatile aveau un tronson de cursuri comune [Marxism-Leninism, Economie, Materialism dialectic si materialism istoric, Limba rusa, Estetica generala si Pedagogie] si unul de cursuri de specialitate. Am selectat doar doua dintre ele si anume Facultatea de Teatru si cea de Arte Plastice cu catedrele respectiv titularii posturilor. Si avem asa

Facultatea de Teatru
Drama-comedie: Aura Buzescu, profesor; Gh. Storin, profesor; M. Voiculescu, profesor; B. Fredanov, profesor adjunct; M. Popescu, profesor adjunct.
Regie scenica.: D. Negreanu, profesor adjunct.
Istoria literaturii dramatice: M. Breslasu, profesor; A. Nasta, conferentiar
Dictiune, recitare, tehnica vorbirii: Marieta Sadova, prof. adjunct.
Macheta, desemn, tehnica scenei: Perahim, prof. adjunct.
Grima, peruci, costume: Al. Bratasanu, conferentiar.
Mimica, gest, atitudine: I. A. Maican, profesor; Gh. Loghin, conferentiar; Gabriel Negry, sef de lucrari

Facultatea de Arte Plastice
Desemn artistic: N. Darascu, profesor; C. Ioanid, sef de lucrari; Jana Dusa, sef de lucrari
Desemn si pictura: J. Al. Steriade, profesor; Al. Ciucurenco, profesor; C. Ressu, profesor; M. H. Maxy, profesor; T. [Titina] Calugaru, sef de lucrari; Gh. Saru, asistent.
Desemn si sculptura: C. Medrea, profesor; B. Caragea, conferentiar; L. Murnu, sef de lucrari.
Decorativa, generala: I. Molnar, conferentiar.
Grafica: A. Haiduc, conferentiar.
Desenm liniar si

PENTRU APARAREA PATRIEI [1955-1962] | SPORT si TEHNICA [1962-1973]

Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei este infiintata in noiembrie 1952 (in subordinea Consiliului de Ministri), dupa modelul DOSAAF (Asociatia Voluntara Unionala pentru Sprijinirea Armatei, Aviatiei si Flotei din URSS, fondata in 1927), la fel ca si LPZ/LOK (Polonia), GST/Asociatia pentru Sport si Tehnica (RDG), SVAZARM (Cehoslovacia),   MHSZ (Ungaria), VNTJ (Iugoslavia), DOSO (Bulgaria) etc

Asociatia era una din tip paramilitar (“prietenii” Armatei) si isi pregatea membrii sa asigure suportul diviziilor de lupta: numeroase cursuri si cluburi din zona de aviatie, marina, transport terestru (soferie, reparatii auto-moto), constructie drumuri si  poduri, transmisiuni (radiocluburi de amatori). O componenta importanta o reprezenta pregatirea “sportiva” din zona aero-moto-velo-sport: scoli/cluburi de pilotaj, parasutism, planorism, aero-navo-modelism, tir, schi, calarie, etc.

Euforia dureaza 10 ani si in martie 1962 AVSAP e “contopit” la Uniunea de Cultura Fizica si Sport.
Si istoria Aeroclubului se leaga de AVSAP: in octombrie 1947 patrimoniul aviatiei sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar in 1953 e transferat catre AVSAP (aflat in subordinea Ministerului Apararii Nationale).

Cum orice Asociatie serioasa are si un organ de presa [propaganda] iata ca in noiembrie 1955 apare si revista lunara Pentru Apararea Patriei care merge cu numele asta pana in martie 1962 (adica 77 de numere) dupa care se transforma in

Educatia Artistica | Imagini Militare | Viata Militara

Cursul periodicelor romanesti nu este unul liniar in perioada 1948-1989. Se intampla atat in cazul cotidianelor cat si a peridicelor cu frecventa saptamanala, bilunara, lunara etc. Sunt mai multe momente de luat in seama:
– perioada de dupa primul cincinal adica 1952/3/1954 cand sunt o serie de de schimbari de nume si de comasari/fuzionari de titluri
– perioada dintre 1963 si 1974 cand apar o serie de periodice noi dar care sunt inchise in 19734 (dupa vizita primului fiu al tarii pe taramuri asiatice din) 1971
– perioada de dupa 1974 [vizibila mai ales dupa 1980] cand penuria resurselor se remarca de la hartie, numar de pagini, culori tipografice si pana la calitatea scriiturii.

Revenind la liniaritate, pe zona publicatiilor militare un exemplu este Glasul Armatei [1945-1952]. Initial saptamanal, din 1947 devine cotidian [vezi aici tirajul din 1949]; in 1952 isi schimba titlul in Apararea Patriei [pana in 1965 a fost cotidian, apoi saptamanal pana in 1989].

In pregatirea primului volum din seria “Grafica fara computer: Tipar” am cautat/editat/compilat o cronologie a celor mai importante periodice ale vremii si a revistelor ale caror prime coperti au aparut in carte. La Viata Militara am pomenit ca a aparut anterior sub denumirea de Educatia Artistica si a aparut intrebarea: “de unde pana unde Educatia Artistica o publicatie pentru militari”. Nu am avut atunci un raspuns desi asa aparea in fisele de biblioteca. Raspunsul l-am gasit abia acum: “Educatia a fost o revista pentru militarii analfabeti”, cu cantecele, povestioare, desene etc. Redactorul coordonator a fost Alexandru Bidner [Sasa Pana].

Aparuta in 1947, la inceputul lui 1953 iese timp de doua luni sub titlul Lumina dar la moartea lui Stalin (martie 1953) nu dadea bine denumirea asta si asa i-a fost schimbata in