Revista FLACARA aniverseaza 100 de ani de la prima aparitie, prilej si pentru un material aniversar. Avand in vedere longeviva aparitie si serbarea centenarului ma asteptam totusi la mai multa atentie sau acribie pentru istoricul revistei. Cateva completari pentru perioada de dupa 1948: revista [re]apare din 4 ianuarie 1948 ca si saptamanal de arta si cultura al Uniunii Sindicatelor de Artisti, Scriitori si Ziaristi, tiparit pe hartie de ziar [format mare/broadsheet / 31 x 54 cm]. In acest format va aparea pana in 1951 [182 numere], ultima aparitie fiind pe 28 iunie 1951 [ajuns intre timp organ al Uniunilor de Scriitori, Compozitori si Artisti Plastici din RPR].
Intr-o nota catre cititori, publicata pe prima pagina din acest ultim numar [182] se anunta voalat incetarea aparitiei: “redactiile revistelor Flacara si Contemporanul isi reunesc fortele pentru a putea face fata in conditiuni mai bune problemelor pe care le ridica desvoltarea literaturii si artei in tara noastra. Incepand de astazi, sarcinile revistei Flacara sunt preluate de catre revista Contemporanul care va apare intr’un numar sporit de pagini desbatand in coloanele sale si problemele litaraturii si artei”.
Revista repare din nou incepand cu mai 1952, cu un alt format si concept dupa modelul revistei sovietice Ogoniok, cu aparitie lunara [in 1952 apar 8 numere/mai-decembrie]. Din 1953 revista devine bilunara insa din august [si nu din mai]. In 1953 ca si lunar apar 7 numere [ianuarie-iulie] iar incepand din august devine bilunar [in august apar numerele 8,9] iar ca bilunar in 1953 sunt 10 numere [8-17].
