note despre una din primele regii de media din Romania

digitalizarea cotidianelor si periodicelor din Romania [datorata in special eforturilor depuse de biblioteci] aduce elemente noi care fac lumina asupra unor evenimente controversate sau mai putin cunoscute atat din istoria sociala cat si cea a presei din Romania.

unul din miturile perioadei interbelice era acela ca o parte din presa cotidiana de mare tiraj, reprezentand Adevarul si Dimineata, sunt de fapt controlate de persoane de descendenta iudaica si vorbim aici de vanzarea din 1920 a acestor ziare catre bancherul Aristide Blank de Constantin Mille, proprietarul la acel moment.

o terta parte implicata in activitatea comerciala a societatii Adevarul o reprezinta una drintre primele regii de media din Romania sau mai bine zis in limba vremii concesionarul exclusiv al publicitatii adica Agentia Carol Schulder si S. Berger. Schulder vindea publicitatea de la Adevarul cam de prin 1904, in 1913 figura ca Carol Schulder & Comp iar din 1921 se transforma in SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE.

despre Carol Schulder nu sunt foarte multe informatii disponibile. Constantin Mille spune ca l-a cunoscut tot la Adevarul in 1889 “[…] Expeditia se facea in una din camerele tipografiei Grigore Luis de peste drum, unde Carol Schulder ocupa un modest post, adus acolo de cumnatul Hussar, care era administrator si secretar de redactie. Cand Hussar [I. Hussar] a fost expulzat, politia l-a expulzat si pe Carol Schulder, care avea vina ca frecventa Clubul Muncitorilor” [apud Petcu, Marian / Istoria jurnalismului si a publicitatii in Romania, Polirom, 2007, pp. 146].

I Hussar pare sa fie Iosif Hussar [1867 – 16 apr. 1933], ziarist si traducator, nascut la Cahul. Ca si traducator e posibil sa fi tradus pentru editura Samitca din Craiova. Hary Kuller [Presa evreiasca din Romania] scrie despre el ca a debutat in ziaristica in 1886 ca redactor la “Natiunea” lui D. Bratianu. A scris apoi la “Dreptatea” lui Fleva, la “Adevarul”, “Liberte Roumaine”, “Cronica” etc. In 1901 a fondat revista economica saptamanala “Bursa” iar in 1919 “L’Orient”.

expulzarea ar fi avut loc in aprilie 1893, cand Carol Schulder ar fi avut 16 ani deci s-ar fi nascut in 1877.

despre intoarcerea in Romania, Marian Petcu avanseaza anul 1904, cand Schulder s-ar fi intors din Germania, unde ar fi petrecut deci aproape 11 ani. tot in 1904 Schulder si-a reluat ocupatia initiala de vanzator de publicitate.  tot el ar fi administrat pentru o perioada si vanzarea de spatiu publicitar in cotidianul Epoca, anterior detinuta de Adania.

in 1913 numele companiei pe care o conduce e pe frontispiciul Diminetii ca si “Carol Schulder & Comp.”, cu sediul in str. Karageorgevici, nr. 9, Et. 1.

profesorul Marian Petcu creditase in cele 2 carti ale sale despre inceputurile publicitatii in Romania ca SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE [SGT] ar fi aparut in 1925. digitalizarea de care spuneam mai sus aduce informatie proaspata: o nota din cotidianul Romanul care aparea la Arad [marti 22 martie 1921] indica faptul ca SGT s-a constituit in 1921, moment in care pe langa schimbarea de denumire marcheaza si preluarea acestei societati de un consortiu de banci [Banca Marmarosch Blank ét Comp., Banca Chrisoveloni, Banca Comercială Română, Banca de Credit Român etc] care in acea perioada pe langa bank- ingul clasic functionau si ca banci de investitii.

aceasta informatie legata si de faptul ca o alta companie de publishing [care editata cotidianul economic Argus] a fost preluata in 1924 de Banca Chrisoveloni [apare intr-o nota a Consilului de Administratie] ma determina sa sustin ca de fapt si preluarea din 1920 a cotidianelor Adevarul si Dimineata de catre Aristide Blank, nu a fost facuta in nume personal ci prin intermediul bancii pe care o conducea.

SGT a fost de asemenea implicata ca si actionar in societatea comerciala ”ORIENT-RADIO / RADOR”, a administrat spatiul Revistei  vremii [politice, literare si economice] // 1921-1924 si apoi al cotidianului Argus [din 1924]

mai jos si informatia din Romanul din Arad

“Monitorul Oficial de Sâmbătă publică actul definitiv al „Societăţii generale de publicitate” fondată de: Banca comercială română, Banca de credit român, Banca Marmarosch Blank ét Comp., Banca Chrisoveloni, Uniunea comercială română, domnii Emilian Pantazi, J. Cămărăşesu, Carol Schulder si S. Berger, Gr. Gafencu şi V. Raţiu.

Societatea generală de publicitate care a preluat întreaga afacere a vechei Agenţii de publicitate Carol Schulder şi S. Berger, şi-a ales consiliul de administraţie prin

teatrele din Bucuresti [1945]

informatii despre peisajul teatral din acea perioada gasim in volumul IX [1940-1947] din tratatul “Istoria Romanilor”, editat de Academia Romana si aparut la Editura Enciclopedica [paginile 1018-1019 // sectiunea 6/ Teatrul]// a se citi cu ghilimele |>informatia este de fapt din articolul Danielei Gheorghe:  Ascensiunea si declinul teatrului Romanesc in anii ’20-’40
- un segment dinamic in peisajul teatral al epocii il constituie numeroasele companii particulare [unele cu existenta efemera], de un prestigiu deosebit se bucura Compania “Bulandra”, “I.L. Caragiale”.
Teatrul din Sarindar, fondat in 1939 de Maria Filotti, se impune prin montari ingrijite si calitatea trupei, formate mai ales din tineri
Teatrul Comedia, condus de Sica Alexandrescu, ramane sediul spectacolelor spumoase de bulevard
Teatrul Munca si Lumina, al carui animator este Victor Ion Popa, se adreseaza publicului popular
Compania Carabus a lui Constantin Tanase ii atrage pe amatorii de revista

In plin razboi isi deschid portile alte companii particulare:
Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea si Forty Etterle [fondat la inceputul stagiunii 1941-1942]
Teatrul Mic, unde se monteaza cu precadere piese din repertoriul italian si francez

Dupa terminarea razboiului sunt inaugurate noi teatre particulare: Modern, Odeon (construit de inginerul Ciulei pentru fiul sau, Liviu Ciulei), Mogador

Dupa instalarea guvernului Petru Groza, in martie 1945, noua orientare politica a Romaniei incepe sa se repercuteze si asupra teatrului. In toamna lui 1945 ia fiinta in Capitala sub conducerea vechiului militant socialist N.D. Cocea, prima institutie de “profil nou”: Teatrul Poporului, care isi creaza pana in 1947 filiale in mai multe orase [in ianuarie 1948, Teatrul Poporului avea cinci trupe regionale, cu sediile in Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara si Brasov]. In repertoriu sunt incluse si piese din dramaturgia sovietica.

In august 1947 intra in vigoare noua lege a teatrelor si tot atunci se infiinteaza Consiliul Superior al Literaturii Dramatice si al Creatiei Muzicale. Este debutul ideologizarii teatrului romanesc, care odata cu desfiintarea in 1948 a companiilor particulare, intra in perioada sa proletcultiste.

 

REVISTA VREMII [1921-1924]

Revista vremii [politice, literare si economice]: apare la Bucuresti in perioada 30 octombrie 1921-20 aprilie 1924. Formatul este unul inalt [23.5 x 30 cm] in 16 [20] de pagini, frecventa de aparitie este bilunara [apare duminica, odata la doua saptamani] iar un numar costa 4 lei. Directori sunt Grigore GAFENCU si Sebastian SERBESCU, ambii avocati. Gafencu avea 29 de ani in anul lansarii [1921].

Eram tentat sa spun ca este primul proiect editorial in care este implicat viitorul diplomat de cariera Grigore GAFENCU insa putin mai devreme in 1921 atat

discuri Electrecord, seria _C

discurile scoase de Electrecord pot fi gasite sau urmarite dupa un sistem care are mai multe reguli. dupa format, placile sunt disponibile in sase serii [E vine de la Electrecord]:
seria E_A (ebonita, ø 25 cm)
seria E_B (ebonita, ø 30 cm)
seria E_C (viniluri, ø 17 cm)
seria E_D (viniluri, ø 25 cm)
seria E_E (viniluri, ø 30 cm)
seria E_F (fotodiscuri)

cele pe care le vedeti mai jos sunt niste viniluri mici, seria E_C cu diametrul de 17 cm [dimensiunea plicului este de 18.4 x 18.4 cm], iar P-ul din mijloc genul de muzica adica Populara.

fotodiscuri Electrecord

tot preumblandu-ma aproape sambata de sambata prin talciocul din Valea Cascadelor [bd. Timisoara colt cu Valea Cascadelor] dau [din cand in cand] de tot felul de exotisme. ultima achizitie o reprezinta un fotodisc Electrecord, pe care recunosc ca l-am luat doar pentru designul plicului in care era discul. care disc nu e rotund cum ati fi crezut ci dreptunghiular. si de aici au inceput intrebarile.

ce este un fotodisc? webul spune asa “casa de discuri Electrecord a fabricat fotodiscuri la sfarsitul anilor 1950 // din 1958 mai precis// si in deceniul urmator. fotodiscurile erau concepute ca ilustratele postale – o fata era ocupata de fotografia unui obiectiv turistic din tara, iar pe cealalta fata se regaseau detaliile despre inregistrare. fotodiscurile au reprezentat seria „F” a catalogului Electrecord (explicatia numerelor de catalog se gaseste aici >> )”. formatul celui pe care il vedeti este de 182 x 152 mm. [detalii si pe Enciclopedia Romaniei // Wikipedia // o interesanta discutie tehnica e si aici >>]

reviste de cinema [1948-1989]

un istoric complet al revistelor de cinema aparute in Romania puteti gasi aici [Mircea Dumitrescu]

in perioada comunista, dincolo de mult-prea-bine-cunoscuta “Cinema” [1963-1990, revista lunara a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste]  au mai fost “Probleme de cinematografie” [1951-1955, un buletin lunar al Comitetului Cinematografiei de pe langa Consiliul de Ministri // format mare 200 x 283 mm, 48+ 4 pagini, 3 lei, probabil modelul de influenta sovietic a fost periodicul Arta Cinematografica// vezi aici mai multe imagini] si “Film” [1956-1958, lunar al Directiei Generale a Cinematografiei din Ministerul Culturii al RPR, scos de Editura de Stat pentru Imprimate si Publicatii, format tip caiet 170 x 235 mm, 64 pagini, 3 lei].

bilantul unei rodnice activitati [SRSC]

nu stiu care a fost istoricul aparitiei almanahurilor in perioada comunista. credeam ca ultimul an de aparitie ar fi 1948/1949 dupa care revin in circuitul editorial cam dupa zece ani in 1958, cu almanahul Stiinta si Tehnica. recent insa am intrat in posesia unui almanah din 1951, al unei extinse organizatii a vremii Societatea pentru Raspandirea Stiintei si Culturii (SRSC) dar a carei activitate nu a fost investigata suficient.

Societatea pentru Raspandirea Stiintei si Culturii a fost un fel de ONG de stat sau mai modern institutie de utilitate publica, un fel de firma de BTL a regimului comunist insarcinata cu organizarea de conferinte. Modelul ei, evident de factura sovietica, il reprezinta Asociatia Unionala pentru raspandirea cunostiintelor politice si stiintifice din URSS. SRSC a fost creat de Guvernul Republicii Populare Romane prin decretul 264/ 24 iunie 1949 prin initiativa Partidului Muncitoresc Roman. nu se stie clar cand si-a incetat activitatea undeva prin 1962/63  s-a transformat in Consiliul pentru raspandirea cunostiintelor cultural-stiintifice.

potrivit actului constitututiv SRSC este o organizatie de masa care are ca obiectiv “participarea activa a tuturor intelectualilor progresisti din RPR care trebuie sa atraga interesul pentru stiinta si cultura a maselor largi si munca voluntara”. Mai bine zis din SRSC trebuie sa faca parte toti oamenii cu calificare stiintifica, artistic si literara: academicieni, profesori universitari, profesori de liceu, institutori, doctori, ingineri, etc dar si intelectualii satelor: agronomi, medici, invatatori.

Potrivit bilantului pe 1950 facut public la raportul prezentat de Traian Savulescu (presedintele Academiei RPR si in acelasi timp presedintele SRSC) la sedinta plenara a sectiilor stiintifice a SRSC din 6 decembrie 1950 si publicat in Almanahul SRSC pe 1951 (pp. 85-90):
- detine 28 de filiale, 37 de subfiliale, 114 grupe de lectori si circa 6,000 de membri activi
- are 13 sectii stiintifice in Bucuresti
- a pregatit 150 de texte de conferinte din care 64 politice, 44 stiintifice, 30 agricole si 12 tehnice

FLACARA 100 de ani

Revista FLACARA aniverseaza 100 de ani de la prima aparitie, prilej si pentru un material aniversar. Avand in vedere longeviva aparitie si serbarea centenarului ma asteptam totusi la mai multa atentie sau acribie pentru istoricul revistei. Cateva completari pentru perioada de dupa 1948: revista [re]apare din 4 ianuarie 1948 ca si saptamanal de arta si cultura al Uniunii Sindicatelor de Artisti, Scriitori si Ziaristi, tiparit pe hartie de ziar [format mare/broadsheet / 31 x 54 cm]. In acest format va aparea pana in 1951 [182 numere], ultima aparitie fiind pe 28 iunie 1951 [ajuns intre timp organ al Uniunilor de Scriitori, Compozitori si Artisti Plastici din RPR].

Intr-o nota catre cititori, publicata pe prima pagina din acest ultim numar [182] se anunta voalat incetarea aparitiei: “redactiile revistelor Flacara si Contemporanul isi reunesc fortele pentru a putea face fata in conditiuni mai bune problemelor pe care le ridica desvoltarea literaturii si artei in tara noastra. Incepand de astazi, sarcinile revistei Flacara sunt preluate de catre revista Contemporanul care va apare intr’un numar sporit de pagini desbatand in coloanele sale si problemele litaraturii si artei”.

Revista repare din nou incepand cu mai 1952, cu un alt format si concept dupa modelul revistei sovietice Ogoniok, cu aparitie lunara [in 1952 apar 8 numere/mai-decembrie]. Din 1953 revista devine bilunara insa din august [si nu din mai]. In 1953 ca si lunar apar  7 numere [ianuarie-iulie] iar incepand din august devine bilunar [in august apar numerele 8,9] iar ca bilunar in 1953 sunt 10 numere [8-17].

CALENDARUL [1932-1933]

CALENDARUL: cotidian care a aparut in perioada 25 ianuarie 1932 – 23 martie 1932; 8 iunie 1932 – 1932 – 31 decembrie 1933 | ziar independent cu ultimele stiri din tara si strainatate | format 44 x 63 cm [broadsheet] | 6 pagini | pret: 3 lei | scos la tipografia ziarului “Universul”| Director Nichifor Crainic
@info/referinte: DICŢIONARUL PRESEI LITERARE ROMÂNEŞTI (1790-1990), Ion HANGIU, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996

MINERVA [1908-1916]

MINERVA: cotidian care a aparut in perioada 13 decembrie 1908- 19 octombrie 1916 | gazeta politica si literara | format 64 x 46 cm [broadsheet] | 8 pagini | aparitie luni-duminica | pret: 5 bani | scos la editura si tipografia Minerva | Redactia [personalul de redactie, lista a aparut in primul numar] : Ioan Slavici, Ioan Scurtu, C. Demetrescu, George Caliga, George Ocaseanu, Ludovic Leist, Al. G. Doinaru, Al. Anestin, I. Vasiliu-Beresti, Vasile Savel, Armand Iliescu, Nicolae Pora. A scos si suplimentul MINERVA LITERARA ILUSTRATA [1909-1914]
@info/referinte: PUBLICAŢIILE PERIODICE ROMÂNEŞTI, Editura Academiei, Tom II, 1969