utilitatea numerotarii sau cateva cifre in plus pentru revista Dimineata Copiilor

Hulitul Excel impodobit cu date si zile de aparitie, numar de pagini sau pret de coperta ajunge cateodata sa iti ofere surprize pe care nu le banuiai. Orice periodic care imi pica in mana, inainte sa isi afle odihna in biblioteca, este despuiat de cifrele tehnice [aflate in grija secretarului de redactie sau poate a tipografului] din capul de revista sau din caseta redactionala.

Cifrele de mai jos sunt despre o revista care desi maltratata de vremuri Dimineata Copiilor [aparuta in 1924, primul numar pe 7 16 februarie 1924, coperta mai sus] a bucurat prunciile plozilor dintre cele doua mari razboaie, alaturi de Universul Copiilor [editat incepand cu 1925], ambele cu aparitie saptamanala.

Numerologii spun ca Universul Copiilor ar fi fost mai norocoasa: 1925-1948 [24 ani de aparitie] in timp ce Diminetii i s-ar fi terminat sorocul cu zece ani mai devreme: 1924-1938 [doar 15 ani]. Ca sa nu va plictisesc cu jocuri de copii concluzia acestui text mai jos plin cu cifre este ca revista Dimineata Copiilor a trait mai multi ani decat i se dadeau si apoi la varsta majoratului a fost nevoita sa isi schimbe numele.

Povestea Diminetii a fost descrisa adica scrisa si desenata, expusa si despuiata pe larg in Istoria Benzii Desenate si acolo aflati de ce Mos Nae si Haplea, de ce Batzaria si Iorda. Singurul neajuns al descrierii il reprezinta aproximarea varstei disparitiei Diminetii [care ar fi fost undeva prin 1938] lucru pomenit de cam trei ori in cartea de mai sus si ulterior repetat pe un blog al coautorului. Este insa o inexactitate inerenta oricarei lucrari de pionierat care isi gaseste acum indreptarea si odata adusi la lumina cativa ani din istoria revistei am convingerea ca istoria benzii desenate din Romania [strans legata de cea a presei] va avea de castigat.

Un instrument de lucru PUBLICATIILE PERIODICE ROMANESTI 4 [1925-1930] mentioneaza aparitia titlului Dimineata copiilor pana in 1947 fara insa sa ofere explicatii sau indicii. Dimineata copiilor nu isi inceteaza aparitia in februarie 1938 ci isi continua aparitia pana la sfarsitul lui 1941. Ultimul numar este nr. 930 din 10 decembrie 1941 [anul XVIII de aparitie, martea avea zi de aparitie pe piata].
  

15 ani de aparitie ai Diminetii Copiilor sunt de fapt 18 pentru ca revista mai apare sub acest nume inca patru ani inainte ca acest saptamanal sa isi continue aparitia sub denumirea de Ziarul Copiilor [dupa suprimarea cotidianelor Dimineata/Adevarul la sfarsitul lui 1937 acest grup de presa care mai edita si Dimineata copiilor, Realitatea ilustrata, Magazinul etc isi schimba denumirea in Ziarul SAR de unde si Ziarul Copiilor]. In total Dimineata Copiilor [1924-1941] + Ziarul Copiilor [1942-1947, 6 ani de aparitie] are cumulate 24 ani de aparitie la fel ca si Universului Copiilor [1925-1948].

Potrivit descrierii de la BCU Cluj
– in 1938 au aparut numerele de la 726-777 [52 de aparitii],
– in 1939 au aparut numerele de la 778-828, [51 de aparitii]
– in 1940 au aparut numerele de la 829-881, [53 de aparitii]
– in 1941 au aparut numerele de la 882-930. [50 de aparitii]
in total pe cei patru ani: 206 numere

Primul numar din Ziarul copiilor // 931 // pastreaza numerotatia fostei reviste iar pe coperta ca si data de aparitie este trecut decembrie 1941.

La numarul 932 este trecut ianuarie 1942, apoi 933 apare tot martea pe

doua reviste de femei

Femeia si caminul [1944-1949]: primul numar a aparut pe 7 decembrie 1944, a avut frecventa saptamanala [joia zi de aparitie], a aparut pana la inceputul lui

tipografiile din Bucuresti [1945]

Din ordinul 14.681 al Ministerului Industrie si Comertului publicat in MO 149 din 5 iulie privind insarcinari de delegati cu atributiuni de control prevazute de art. 23 din legea Nr. 349 din 1945 [pentru reglementarea regimului preturilor si a circulatiei marturilor, publicata in MO 101 din 3 mai 1945]

Tipografia Universul din strada Brezoianu, nr. 23-25, delegat Traian G. Grigore,
Tipografia Dacia Traiana din strada Sarindar, nr. 7-9, delegat Baloc Ion,
Tipografia Timpul din strada Sarindar, nr. 15, delegat Rociu Dumitru,
Tipografia Tiparul Romanesc din strada Sarindar, nr. 16, delegat Jean Niculescu,
Tipografia Vremea din strada Carol, nr. 10, delegat Segal Sami,
Tipografia Marvan din Bd. Principele Mircea, nr. 10, delegat Gh. Atanasovici,
Tipografia Curierul din strada Domnita Anastasia, nr. 6, delegat Dumitrescu Nicolae,
Tipografia Cugetarea din strada Popa Nan, nr. 21, delegat Epure Ion,
Tipografia Cioflec din strada Vasile Conta, nr. 7-9, delegat Hasegana H,
Tipografia Taranu din strada Selimberg, nr. 6, delegat Cohn Israil,
Tipografia Federatia Nationala Cooperativa din strada Blanari, nr. 22, delegat Nicolae Pandele,
Tipografia Socec din Calea Victoriei, nr. 13, delegat Segal Moritz,
Tipografia Presa din Calea Plevnei, nr. 46, delegat Romas Gheorghe,
Tipografia Eminescu din strada Anghel Saligny, nr. 2, delegat Mateescu Gheorghe,
Tipografia Scoala Poporului din strada Bucur, nr. 14, delegat Cristache Dumitru,
Tipografia Cartilor Bisericesti din strada Principatele Unite, nr. 60, delegat Caminschi Nicolae,
Tipografia Vacarescu din strada Nicolae Balcescu, nr. 21, delegat Nica Vasile,
Tipografia Fântana Darurilor din Calea Mosilor, nr. 356, delegat Petra Caraghiulea,
Tipografia Albina din Calea Rahovei, nr. 101, delegat Mitica Niculescu,
Tipografia Standard Grafica din strada Pitagora, nr. 16, delegat Carlis Dumitru,

Palatul Casei de Economie, Credit si Ajutor a Corpului PTT

1904 – arhitectul Ion Mincu da forma corpurilor de cladire care strajuiesc biserica Stavropoleos [inclusiv  turnul cu clopotnita]
1913 – este inaugurat (sediul) Palatul Bancii de Credit Roman [str. Stavropoleos, nr. 6]
1916 – in Centrul Vechi, in spatele Muzeului National de Istorie, la intersectia strazilor Postei si Sf. Dumitru [de fapt intre doua biserici – Stavropoleos si Sf. Dumitru] sta fostul Palat al Casei de Economie, Credit si Ajutor a Corpului PTT [acum Institutul National de Recuperare Medicina Fizica si Balneoclimatologie], ridicat intre anii 1913 si

revista POGONICI [1949-1953]

Primul numar a aparut pe 5 ianuarie 1949 |> revista ilustrata pentru cei mici, editata de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, in primul an de aparitie cu frecventa saptamanala, ulterior cu frecventa bilunara.
1949: au aparut numerele 1-45
1950: au aparut numerele 1-24
1951: au aparut numerele 1-24
1952: au aparut

BIS [1942-1946]

Bis. Arta, teatru, cinema, muzica: saptamanal care apare la Bucuresti in perioada 19 septembrie 1943 – 23 octombrie 1946. Director: Sandra Cocorascu | Administrator: Leonard Paukerov [1885-1965] | Redactor-sef: Nicolae Carandino. De la numarul din 20 ian. 1946 subtitlul se modifica in Saptamana bucuresteana in teatru, muzica, plastica, cinema, sport.

Cronica literara era semnata de Ovidiu Constantinescu | cea plastica de Miron Radu Paraschivescu | teatrala de Nicolae Carandino [dupa 23 august 1944 probabil inlocuita de cronica dramatica semnata de Tudor Soimaru] | iar cronica muzicala de Virgil Gheorghiu] [/1]  ___

“As fi preferat, desigur, o revista a mea, dar in imprejurarile date era imposibil. Intamplarea mi-a servit atunci un pseudonim: Sandra Cocorascu, autoare dramatica de real talent, fara nici un fel de trecut politic si foarte frumoasa pe deasupra, a obtinut autorizatia de a scoate un saptamanal de teatru. Sef-redactor nu riscam, de data asta, sa fiu inchiriat sau vandut fara preaviz. Administratia publicatiei a fost preluata de vechiul si incercatul ziarist Leonard Paukerov. Iar titlul ales a fost cel al revistei pe care

RAMPA [1941-1944]

Rampa: Teatrala si cinematografica este un saptamanal avandu-l ca proprietar/director pe George Gregorian [1886-1962] si care  apare in perioada 30 nov. 1941 – 16 apr. 1944 [el preia un titlu istoric al publicatiei cu acelasi nume fondata de N.D. Cocea fara insa a avea insa nici o alta legatura]. Pentru o scurta perioada de timp la ea colaboreaza si N. [Nicolae] Carandino [1905 – 1996] care apoi isi va muta semnatura la saptamanalul Bis.

note despre Adevarul [2]

“Actuala directie a Adevarului a procedat, in primul rand, la marirea subsolului (peste 800 mp) si la montarea instalatiilor de aerisire, precum si la completarea dotarilor tehnice pentru imprimerii. Mai tarziu s-a ridicat in locul liber (in fund) un imobil cu trei caturi, unde au fost instalate

ECOUL [1943-1944]

Apare pentru o scurta perioada de timp, de la sfarsitul lui 1943 si putin dupa 23 august 1944: 264 de numere intre 19 decembrie 1943 si 13 septembrie 1944. A fost proiectul lui Mircea Grigorescu [1908-1976] fost secretar de redactie la saptamanalul Cuvantul Liber [seria a III-a/1933-1936], ulterior redactor-sef la Timpul.

Imediat dupa momentul 23 august 1944 peisajul presei cotidiane arata cam asa: dintre cotidianele de mare tiraj continua sa apara UNIVERSUL [pana in 1953] si TIMPUL [pana in 1948]. Curentul mai apare pana la inceputul lui septembrie dupa care isi schimba numele in CURIERUL. Si apoi urmeaza o explozie de cotidiane de diverse orientari.

Pe 16 octombrie Comisia de epuratie a presei: presedinte Emil Socor [1881-1951], membri N.D.Cocea [1880-1949], Nicolae Moraru [1912-1998], Emil Serghie [1897-1977], Sclarlat Callimachi [1896–1975], Ion Pas [1895-1974], Nicolae Carandino [1905-1996], Cicerone Theodorescu [1908-1974] hotaraste “excluderea definitiva din presa” a unui prim lot de ziaristi printre care se numara si

magazine din Bucuresti [1930] [1]

Spune asa dl. Vlaicu Barna, in plimbarile sale dintre Capsa si Corso: “În comerţul de ţesături de toate soiurile, alături de POPP şi BUNESCU [Baratiei, 2], conducea patronul unui mare magazin cu etaje, pe nume ATHANASIU, cunoscut sub parola ilustrată “LA VULTURUL DE MARE CU PEŞTELE ÎN GHIARE”.

Magazine cu confecţii vestimentare erau multe, dar în fruntea lor, cu produse de mare calitate, se situa CEHOSLOVACA din bulevardul Elisabeta [Elisabeta, 8].

1930: Ad Cehoslovaca in